Mi-e greu sa nu vorbesc despre Moise Nicoară când de atât de multe ori de la absolvire m-am lovit, inevitabil, de acele “AHA”-uri.

Aha, căci nu erau atât materiile în sine, sume de informații care în proporții mari se uită; cât felul diferit prin care creierul ajunge să-și dezvolte șabloane de gândire de a căror aplicabilitate să se poată ajuta mai apoi.

Am învățat mai târziu despre tipurile de personalitate și despre al meu, inclusiv. Aşa am înțeles că, în ceea ce mă privește, rezultatul final -destinația-, prea puțin contează în fața călătoriei în sine și a oamenilor alături de care mă pornesc la drum.

Aha, deci nu era atât biologia, franceza sau educația antreprenorială, cât pasiunea și sentimentul reconfortant pe care acești profesori au reușit să mi-l transmită prin felul lor de a fi.

Pe holurile acestui liceu nu doar ca am absolvit. Pot spune că m-am (și) absolvit, gradual, de frica de a fi judecat. E amuzant cum fricile își pun amprente pregnante pe amintirile noastre: eram clasa a 9-a și ocoleam jumătate de clădire de Moise numai să nu trec prin fața celor de a 12-a, care râdeau și făceau glume pe baza fetelor cu puțin mai multă personalitate decât ar fi văzut ei normal. Apoi am înțeles, puțin câte puțin, că nu era (și nu este) despre mine, era despre ei. Pe final de liceu colindam clădirea pe toate laturile ei cu extrem de mult drag, nu cu frică.

Aici am râs și am plâns de zeci de ori și de fiecare dată era altfel. Am adunat experiențe care prea puțin pot fi transpuse în cuvinte, le port cu mine la nivel senzorial.

E mirosul acela de renovare cu care am trăit aproape trei ani din patru, e câte un porumbel pierdut pe scările principale, e acel agent de pază care îți cunoaște numele complet, al tău și al altor sute de elevi; e acea dimineață rece în parcarea din apropierea liceului, înconjurată de oameni calzi alături de care am construit- cu unii mai mult, cu alții prea puțin.

Când vă văd pe voi, pe toți cei care ați fost acolo și ați făcut ca Moise Nicoară să existe: elevi, profesori, angajați, un zâmbet tâmp se iscă înăuntrul meu.